- autor necunoscut-
Un tânăr predicator se plimba odată
alături de un predicator mai în vârsta printr-o gradină cu trandafiri,
mărturisindu-i acestuia din urma ca nu prea ştie care este voia lui
Dumnezeu pentru viaţa lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el să facă în
viaţă. Predicatorul cu experienţă s-a îndreptat spre un tufiş de
trandafiri, a rupt un boboc şi i l-a dat tânărului, rugându-l să-l
desfacă, fără a rupe însă nici o petală! Neîntelegând ce legatură poate
să existe între un boboc de trandafir şi voia lui Dumnezeu pentru viata
lui, tânarul l-a privit întrebător, dar din respect
faţă de colegul său, a încercat să desfacă bobocul. Zădarnică şi tristă
încercare! Foarte curând si-a dat seama că nu are cum să "înflorească”
trandafirul fără a-i distruge petalele catifelate.
Predicatorul mai în vârsta i-a spus
atunci cu blândeţe în glas: "Daca nici măcar un boboc de trandafir nu
putem desface cu mâinile noastre fără a-i nimici frumuseţea, cum ne
putem închipui că am avea înţelepciunea de a ne înţelege de la bun
început întreaga viaţă? Dumnezeu a creat floarea şi tot El o face sa
înflorească. În mâinile mele trandafirul moare. Mă voi încrede, aşadar,
în călăuzirea Lui în fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din
călătoria pribegiei mele pe acest pământ. Singur Tatăl ceresc ştie şi
cunoaşte calea ce-mi sta înainte. Mă voi încrede în El, în înţelepciunea
Lui de a depăna momentele din viaţa mea, unul câte unul, la fel cum
desface petalele trandafirului, una câte una.”
Pentru a învăţa copiii lucruri pe
care ni le-a dăruit Dumnezeu – unele din ele nu le putem vedea sau
atinge – am ambalat diverse obiecte, cadouri şi le-am luat la grupă.
M-am asigurat că am câte unul pentru fiecare. Le-am pus toate pe masă şi
cum au venit le-a atras atenţia. Am cerut fiecărui copil să vină
să ia câte un cadou, să-l deschidă şi să încerce să ghicească ce dar de
la Dumnezeu reprezintă acel obiect. Dacă nu ştiau, îi încurajam să
cheme un prieten care să îi ajute. Pune accentul pe faptul că e bine să
întrebe dacă nu ştiu, de aceea sunt la grupă, să înveţe
câteva exemple :
Animale mici de jucărie – Dumnezeu ne-a dăruit animalele
Un păianjen de jucărie – Dumnezeu ne-a dat chiar şi aceste lucruri
Un borcan cu nisip şi câteva scoici – Marea / oceanele
Un borcan gol – ceva mai greu de răspuns – Aerul
O păpuşică de jucărie – copiii, oamenii
O cutiuţă plină cu inimioare de hârtie – Dragostea
(accentuează că e cel mai important dar)
Un album foto – prietenii şi familia
Flori de plastic sau adevărate – natura, plantele
O căsuţă de jucărie – Familie
O Biblie -învăţăm despre Isus
Un set de acuarele, culori – creativitate, imaginaţie,
individualitate
O minge – abilităţi fizice
Con de brad – copaci, natură, flori
Umbrelă – vremea
O pungă cu macaroane – mâncare – sau orice altă idee – ceva să nu li
se facă poftă să mănânce atunci
Un glob pământesc – pământul cu tot ce e pe el.
Ambalează unele foarte frumos, altele mai valoroase mai putin frumos –
pentru a evidenţia că unele din cele mai frumoase cadouri nu sunt atât
de evidente. De exemplu poţi ambala cutia cu inimioare – dragostea lui
Dumnezeu – într-o pungă mai simplă… neatrăgătoare. foarte posibil să
rămână ultima. Vei putea astfel să accentuezi că e cel mai important si
frumos dar. Copiii au fost emoţionaţi să deschidă cadourile, chiar dacă
ştiau că nu le vor păstra.
Asigură-te totuşi că vor rămâne cu ceva – ori o floare pentru
fiecare, ori o inimioară drăgută pe care scrie Dragostea lui Dumnezeu e
un dar preţios.
Poţi face o rugăciune în care toţi copiii să multumească pentru toate
darurile primite de la Dumnezeu, sau fiecare să mulţumească pentru
darul ce l-a descoperit personal.
OITA PIERDUTA
POVESTITORUL:A fost odata un pastor ( intra un pastor cu un bat si mai multi copii imbracati in alb).El avea o suta de oi .Nu era un simplu pastor ci un Fiu de Imparat trimis de Tatal Sau sa le pastoreasca pana la Imparatia Lui. El iubea mult oitele Lui, era bun cu toate si le ingrijea ca pe copii Sai. Cand le era foame le hranea, le vindeca atunci cand erau bolnave, le apara de hoti si fiare salbatice si le invata numai lucruri bune.
PASTORUL: (cheama oile in jurul Lui si le vorbeste). Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau cu toata inima ta cu tot sufletul tau,cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti.
OITELE: Da, asa o sa facem.
POVESTITORUL:Daca vedea oitele triste sau ingijorate le alina spunandu-le:
PASTORUL: Sa nu cautati ce veti manca sau ce veti bea si sa nu va framantati mintea. Caci toate aceste lucruri neamurile lumii le cauta. Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme turma mica, pentru ca Tatal vostru va va da cu placere Imparatia.
OITELE: Da, asa o sa facem.
POVESTITORUL: El le invata pe toate sa fie bune, corecte si sa se fereasca de pacate. De multe ori ii chema la El pe mielutii cei mici si le spunea tuturor:
PASTORUL:Lasati copilasii sa vina la mine si nu-i opriti, caci Imparatia Lui Dumnezeu este a unora dintre ei. Adevarat va spun ca cine nu va primi Imparartia Lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea.
POVESTITORUL:El nu era ca altii care se dadeau drept pastori dar erau hoti si talhari veniti sa fure, sa junghie si sa prapadeasca.
PASTORUL:Eu sunt Pastorul Cel Bun. Dar cel platit, care nu este Pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, cand vede lupul venind, lasa oile si fuge si lupul le rapeste si le imprastie.Cel platit fuge pentru ca este platit si nu-I pasa de oi.Eu imi cunosc oile mele si ele ma cunosc pe mine, asa cum ma cunoaste pe Mine Tatal si cum cunosc Eu pe Tatal. Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal meu.
OITELE: Da, asa o sa facem.
POVESTITORUL:Dar era printre ele o oita mai neastamparata, care avea mereu ceva de comentat impotriva pastorului.
OITA: Auzi:porunci! Cine are nevoie de porunci, de reguli, de dragoste? Cica sa nu furi, sa asculti parintii, sa mergi la Biserica, sa crezi si sa te rogi unui Tata pe care nimeni nu L-a vazut. Dar ce, sunt baba? Sa asculte bunica. Nu mai vreau porunci. Eu cand ma mai distrez? Nu vreau sa ascult!
POVESTITORUL:Prin apropiere erau niste lupi rai care au auzit oita si s-au bucurat:
(intra 2 persoane imbracate in negru)
LUPUL1: Oita asta este ca si a noastra. Hai sa o ducem departe de turma si de Bunul Pastor si s-o mancam.
LUPUL2: Da, haide!
LUPUL1: (apropiindu-se de oita) Hei domnisoara oita! Ce blanita frumoasa aveti! Si ce voce subtire! Pastorul tau nu stie sa te pretuiasca de ajuns. Nu-i asa ca te-ai plictisit de cicaleala lui? Hai cu noi sa te distrezi. Vei avea o viata minunata! Fara reguli sau porunci. Totul va fi liber!
POVESTITORUL:Oitei i-a placut mult cum a sunat aceasta invitatie. (spre sala) Asa cum nici tie nu-ti place sa asculti sfaturile parintilor, ale profesorilor ale lui Dumnezeu. Vrei sa faci ce vrei, cum vrei si fara restrictii sau pedepse. Asa gandea si oita noastra sa plece de langa turma sa cu cei doi necunoscuti.
OITA: Sunt libera! (iese cu lupii de pe scena).
POVESTITORUL:Lupii au luat-o cu ei bucurosi si au dus-o departe. Au invatat-o sa minta, sa fure, sa fie neascultatoare, rea, batausa. I-au dat tigari, alcool, droguri. Au dus-o in discoteci si in toate locurile interzise pana atunci. Oita noastra se distra dar nici nu a observat ca devenise prizoniera celor rai. Nu mai era libera.
(apare oita cu o peruca, o sticla, o tigara in mana. Are o franghie sau lant in jurul gatului si lupii o duc pa la spate; merge clatinandu-se, e vesela, trage din sticla).
LUPII: Acum e a noastra! Putem sa o ducem la Tatal nostru si sa o ucidem!
POVESTITORUL: Dar Pastorul si-a numarat oile si a observat ca una lipseste. Indurerat, le-a bagat pe toate in staul, si s-a dus s-o caute pe cea pierduta. Caci El venise sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut. Nu voia sa mearga la Tatal Sau fara sa aibe toate oile. (pastorul mimeaza toate aceste actiuni, apoi pleaca sa o caute printre copii intreband : n-ati vazut oita mea?) El a mers mult, a intrebat peste tot si intr-un tarziu a gasit-o. Speriati lupii au luat-o la fuga din calea lui lasand oita.(lupii fug, oita baga sticla si tigarile in san.Pastorul o ia si o duce inapoi la oi).El a luat-o si a dus-o inapoi la oile lui. Se bucura de ea mai mult decat de toate celelalte 99 care nu fusesera pierdu-te. Si toate oitele s-au bucurat impreuna cu El.(melodie Bunul Pastor).
XXX
POVESTITORUL:Dar mai tarziu, cand Pastorul nu era prin preajma, oita cea nazdravana si-a aminti despre viata ei fara reguli sau porunci si i-a fost dor de ea. A inceput sa le povesteasca prietenelor despre distractiile sale si le-a impartit si lor din sticla si tigarile ei. Pacatul nu disparuse din viata si mintea sa si acum se intindea ca o boala de la o oita la alta.
(Oitele trag din sticla din tigari, pun muzica si danseaza. Apar mai multi lupi in scena).
LUPUL1: Acum sunt toate ale noastre! Pastorul nu le mai poate salva! Hai sa le dam acum pedeapsa pentru pacat! Merita sa mearga in iad! Sa moara!
TOTI LUPII (inconjurind oile). Sa moara! Da, sa moara!
(oitele tipa inspaimantate si se ghemuiesc la pamant. Se opreste muzica).
POVESTITORUL: Asa le-a gasit Pastorul. (intra Pastorul si le priveste trist). Erau cazute in pacat. Robite, pierdute nimic nu le mai putea salva. Pacatele lor erau asa multe iar lupii negri erau atat de multi! El stia ca pedeapsa pacatului este moartea si ca oitele trebuiau sa plateasca pentru neascultarea lor. Trist, El s-a asezat in genunchi si s-a rugat Tatalui Sau din ceruri.
PASTORUL:Tata! Daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta. Dar totusi nu cum voiesc Eu ci cum voiesti Tu.
POVESTITORUL: Rugandu-se Tatalui, Pastorul a inteles ca trebuia sa plateasca El pentru pacatele oilor sale. Ca trebuia sa ia El pedeapsa lor. Doar asa le mai putea salva.
PASTORUL:(Catre lupi) Pastorul cel bun isi da viata pentru oi; si Eu imi dau viata pentru oile mele.
(Se preda el , lupii lasa oile si-L inconjoara.)
POVESTITORUL:Lupii l-au luat pe El bucurosi. Aveau o prada nevinovata si s-au grabit sa-L judece, sa-L bata, sa-L batjocoreasca.(lupii mimeaza spusele povestitorului, ii dau jos haina de pastor aruncan batul si-l leaga de o cruce de lemn). La sfarsit L-au pus pe o cruce si L-au omorat. Asta fara ca El sa aiba vreo vina. Era pedepsit pentru pacatele turmei Lui si pentru pacatele noastre. Abia atunci au inteles oitele ce rau facusera. Ele s-au intors la Pastorul lor, au ingenunchiat si le-a parut rau de pacatul lor. El a inviat a treia zi din morti, invingand intunericul; si a mers apoi la Tatal. Acolo pregateste staule minunate pentru toate oitele si mielusii care se duc la El si se caiesc de pacat.
(Pastorul se pogoara triumfator de pe cruce strange oitele in jurul Lui isi reia batul si haina de Pastor si iese cu ele).
XXX
POVESTITORUL: Aceasta a fost povestea Pastorului Cel Bun si a oitelor sale. Acum vom avea un concurs sa vedem daca ati inteles povestea. Cine stie raspunsul ridica mana.
Cine este de fapt Pastorul Cel Bun? Cine este Tatal Pastorului? Cine sunt lupii cei rai care ne duc la pacat? Ce a facut Isus sa salveze oile? Cine sunt Oitele pierdute? Cum aratam noi Lui Isus ca Il iubim? Pe ce afost rastignit Isus? Cand a inviat Isus? Unde este acum Isus Pastorul nostru Cel Bun? Cum putem noi sa fim salvati din pacatul nostru?
Da, noi toti suntem pacatosi (cand nu ascultam parintii, cand furam, cand lenevim, cand batem sau poreclim un coleg.etc.) Dar jertfa Lui Isus ne scapa de pacate si de pedeapsa. Trebuie sa ne lasam de tot ce este rau si sa venim la El; si sa-L primim in viata si in inimile noastre micute caci numai El ne poate salva. Daca nu ati facut-o pana acum , puteti sa repetati dupa mine aceasta rugaciune:
Doamne Isuse, stiu ca Tu esti Pastorul meu Bun si ca te-ai rastignit si pentru pacatele mele. Iti multumesc ca nu m-ai lasat in stapanirea celor rai. Imi pare rau de tot ce am facut rau. Imi deschid acum inima si te rog sa intri si in viata mea. Fii Pastotul meu bun, Isuse. Condu-ma la viata vesnica si la Imparatia Tatalui nostru din ceruri. AMIN
Piesă de Crăciun
Povestitorul Domnea pe-atunci la Roma cum ne spune şi scriptura, Cezar August, împăratul Care scurt a dat dictatul; Să se facă recensământ A tot ceea ce este pe pământ, Ca stăpâirea să ştie Ce are-n împărăţie.
La porunca-i generală, Oamenii au dat năvală Prin oraşe să se-n scrie Fiecare precum ştie După datină şi plan În oraşul său natal.
L-al cezarului decret, Au pornit spre Nazaret Iosif bărbatul cel drept, Împreună cu Maria, Născătoarea lui Mesia.
Şi-au tot mers vreo patru zile Tot pe drumurile pline, Printre oameni şi cămile Pânăcând au nimerit În cetatea lui David Betlehem oraşul sfânt.
Cântec O ce veste minunată În Betlehem ni-s’arată Astăzi s-a născut Cel făr-denceput Cum au zus prorocii.
Când Iosif şi cu Maria, Săvârşeau călătoria, Într-un mic sălaş, Lângă acel oraş, S-a născut Mesia.
În timpul cântării celei de-a doua strofe, Iosif şi cu Maria îşi fac apariţia în scenă, ieşind din sacristie şi simulând oboseala unui drum lung.
Iosif Iată c-am ajuns Marie! S-a sfârşit călătoria. Te rog, înc-un pic mai rabdă, Stai puţin aici şi-aşteaptă, C-am să mă repăd în dată, Până mai colo la hotel Să văd, n-oi găsi în el Vre-un ungher cu pat curat Pentru-al lumii Împărat?
Maria Bine, Iosife du-te şi caută, Dar să te întorci îndată!
Iosif face câţva paşi grăbiţi până în faţa băncilor unde se află hangiul, şi spune pe ton rugător:
Iosif Te rog Hangiului, fi bun, Suntem frânţ de-atâta drum, Ştiu că hamul ţ-i ticsit Cu lumea care-a venit Dar vezi, poate mai găseşti Vre-un loc să ne-adăposteşti, Că acum în plină noapte, Nu mai am la cine bate.
Hangiul (răspunde cu indiferenţă) Hanu este aglomerat, Nu am liber nici un pat Nu mai am nici un ungher Să dau celor care-mi cer.
Iosif (stăruitor): Hai te rog vezi tu cum faci Poate poţi ca să ne bagi Măcar undeva sub scară Ca să nu dormim pe-afară,
Hangiul (iritat): Nu pot, omule!... Nu pot!... Totu-i plin,... până şi-n pod, Ce să-ţi fac? În astă seară, Ai să dormi şi tu pe-afară. Ştiu... e frig... afră îngheaţă Dar ... nu mori pân’dimineaţă.
Iosif se întoarce la Maria şi îi spune: Iosif Marie, tare-s necăjit, Hanu-întreg este ticsit. Nici un loc nu am aflat, Unde să mai merg să bat? Cum să-i rog? Cum să le spun? Ca să nu ne lase-n drum?
Maria (cu blândeţe) Nu fi necăjit Iosife! Chiar de-s grele aceste clipe, Trebuie să-avem mereu Nădejde în Dumnezeu.
Iosif Cum să nu fiu necăjit? Oare cine-i fericit Când vede că ce-L preasfânt N-are loc pe acest pământ?
Maria La-s Josife!... Dumnezeu Nu-l uită pe Fiul său Vom găsi noi vreun sălaş Undeva-n acest oraş. Parcă aveai pe aici o rudă?! Mergi la ea; poate ne ajută!
Iosif face iar câţva paşi şi se opreşte în faţa mesei de altar în care bate încet cu toiagul, ca şi cum ar bate în poartă.
Ruda Cine-i cel ce-mi bate în poartă? La aşa oră înaintată? Nu am loc pentru străini, Caută pe la vecini!
Iosif (rugător) Dar vă rog sunt ruda voastră Am dori să stăm în gazdă; Sunt Iosif din Nazaret, Am venit la recensământ. Nimeni nu ne ia în seamă Şi tare mi-e teamă Că Maria va fi mamă.
Ruda (se scuză) Cum?... Cum spui?... Să vă primesc? La mine să vă adăpostesc? Nu... nu pot!... Mi-e foarte greu, S-aud în lăcaşul meu Un copil care tot plânge Liniştea mereu mi-o frânge. Dar..., ca să nu spui că-s rău, Şi nu te ajut la greu, Uite! Este aici în câmp un grajd Măturaţi-l şi intraţi.
Iosif se întoarce trist la Maria pentru a o conduce la locul indicat.
Povestitorul Ne găsind în altă parte, Găzduire-n aztă noapte, Iosif duce pe Maria Să-L de lumii pe Mesia Întru-un mic şi vechi sălaş Nu departe de oraş.
Iosif cu Maria vinîn faţa altarului.
Iosif: Uite marie ce-am gasit Un staul vechi şi părăsit La o margine din oraş Casă pentru nevoiaş.
Maria: Nu fi trist că n-are rost, Nici când noi bogaţi n-am fost Dei bun pentru vaci şi boi O fi bun şi pentru noi.
Povestitorul: Iată!... Domnul vine în lume Grijulie mama îl pune Jos pe paie şi zâmbeşte Iată pruncul drăgălaş Chip ceresc de îngeraş Blând spre mama lui priveşte
Maria îşi dezmeardă copilul zicând încet.
Maria: Dormi copilaş, dormi uşor, Sufleţel drăgălaş, scump odor. Nici zumzetul gâzelor mici, Nu se aud pe aici. Luna priveşte de sus Norii departe s-au dus, Pe fruntea ta nui nici un nor Dormi copilaş dormi uşor.
Cântec : Aztazi s-a născut Cristos...
Povestitorul: Jos pe paie pruncuşorul, Doarme dulce ca un miel, Maica sa de drag răpită Nu-şi ochii de la el În genunchi mai la oparte Stă Iosif gândind mereu La adâncul din misterul Dragostei lui Dumnezeu.
Iosif îngenunchiat în faţa ieslei, puţin în urma Mariei îl adoră pe prunc zicând:
Iosif: Te ador o mândră stea, Ce vi azi în casa mea, Te ador copil ceresc Pruncuşor dumnezeiesc.
Cântec: Negurile nopţii...
Povestitorul Colon vale de la stână Totul pare o lumină. Îngerul în plină noapte, Se coboară la păstori. Şi anunţă titurora Din minunea din cetate.
Păstorul 1: Ia te uite frate dragă, Ce lumină-n noaptea neagră Oare ce s-o fi întâmplat? Visez sau o fi adevărat?!
Cântec: E lumină-n miez de noapte (prima strofă)
Păstorul 2: Ia ascultă frăţioare Parcă aud în cer cântare, O cântare minunată Cum n-am mai auzit vreo dată
Cântec: E lumină-n miez de noapte (a doua strofă)
Îngerul apare şi îi linişteşte pe păstori Îngerul: Nu să nu vă speriaţi E adevărat voi nu visaţi. Asta-i noaptea minunată Când Mesia se arată.
Păstorul 1: Îngeraşule preabun Ce să facem noi acum Unde îl putem găsi Căci vrem ca să-L preamărim. Îngeraşul Păstoraşilor iubiţi, Voi cu mine să veniţi Să vă duc la Betlehem Şi minunea s-o vedem. Într-un grajd sărac, pustiu, S-a născut noaptea târziu Un copil frumos, frumos Ce din soare parcă-i scos.
Păstorul 2: Haide iute frăţioare, Să vedem minunea mare Să mergem la Betlehem Pe Meisa să-L vedem.
Cântec: E lumină-n miez de noapte (a treia strofă)
Povestitorul: Îndemnaţi şi aprinşi de dorul De aşi vedea Mântuitorul Păstoraşii în graba mare, Vin pe Prunc ca să-L adoară Lăsând paza oilor pe seama dulăilor.
Între timp păstori se îndreaptă spre ieslea lui Isus... Iosif îi întâmpină zicând.
Iosif: Oameni buni intraţi la noi Fără teamă şi sfială Doar sunteţi acas’ la voi Chiar în peştera de oi Cum de aţi aflat şi voi Că pruncu-i aici la noi?
Păstorul 1: Îngerul ne-a spus Că Cristos azi s-a născut Şi-am venit cu multe daruri Pruncului să-i cerem haruri.
Ambi păstori îngenunchiază în faţa ieslei
Păstorul 2: Copilaş ceresc plăpând Bine ai venit pe pământ Eşti sărac la fel ca noi Ciobănaşi de la oi.
Păstorul 1: Ţi-am adus un mieluşel Pţi ca să te joci cu el
Păstorul 2: Am o pâine mare în traistă Ţi-o dau ţie ia-o toată
Păstorul 3: Ţi-am adus niţică brânză E gustoasă hai mănâncă!
Păstorul 4: Lapte ţi-am adus în oală, Fi a tetnt li n-o răstoarnă.
Păstorul 1: Alte daruri nu avem, Dar cu mare bucurie Inima în dar ţi-o dăm Ca pe veci a ta să fie.
Cântec: Inima va cânta...
Povestitorul: Şi păstorii îL înconjoară Jos îşi pleacă fruntea lor În genunchi ei îl adoră Cu-al lor suflet iubitor
Venirea Magilor
Cântec: Steaua sus răsare ...
Povestitorul: Tatăl sfânt de burie, A lăsat pe cer să fie Stea mândră ce s-a ivit Strălucind în răsărit. După strălucirea ei Au pornit magii cei trei, Şi au adus ca să-L mângâie Aur, smirnă şi tămâie. Gaşpar: Steaua-n cer când am zărit În delung am cântărit, Întrebându-ne toţi trei Care o fi secretul ei? Melhior Steaua asta de pe cer Desluşeşte un mister, Un fapt ne mai auzit Care acum s-a împlinit Undeva-n în acest ţinut Azi din cer s-a coborât, A venit pe acest pământ Salvatorul aşteptat Fiu ales de împărat.
Baltazar Steaua lui din răsărit Pe cer no am zărit, Când de-o-dată, prin mister S-a ascuns din nou în cer Pentru aceasta am vrea să ştim Nucumva în Ierusalim S-a născut noul Împărat, Mesia cel aşteptat? C-am venit să-L adorăm Daruri scumpe ca să-i dăm.
Povestitorul: Când a auzit Irod Că se vorbeşte-n norod, Despre un nou Împărat Născut la el în regat Şi că magii au venit Tocmai de prin răsărit, Să-L vadă, să-I se închine Sa umplut de amaraciune; Si-a chemat la el îndată Toţi înţelepţii deodată Ca să-i spună, să cunoască Unde avea să se nască Mesia-n care poporul Şi-a aşteaptă Mântuitorul.
Irod cel Mare: Ce-mi aud urechile? Care mai sunt veştile Un nou împărat apare În faţa lui Irod cel Mare Nu se poate! Nu se poate! Acum îl trimit la moarte.
Soldatul: Linişteştete Împărate! Linişteştete Împărate! Noul rege abia-i născut El e mic şi e plăpând
Îrod (turbat): Tu să taci soldat nărod! Cum crezi tu oare că pot Eu, magnificul Irod Să domnesc netulburat Când mă văd ameninţat De acest rege salvator, Aşteptat de atât popor?
Soldatul: Da Împărate,... Bine spui, Acest prunc e ca un cui Ce te-n ţeapă în călcâi.
Irod (ameninţător): Da!... exact!... e ca un cui Mă-ameninţă mâna lui Dar îl aflu eu curând, Şi la moarte îl trimit. Tu ţi minte... c-am uitat Care-i locul indicat? Unde a prezis Isaia Că se va naşte Mesia?
Soldatul: La Betlehem împărate În cea mai mică cetate Dintr-o odraslă a lui Iuda Ăsta-i locul cu pricina, De-acolo aşteaptă poporul Să-i vină mântuitorul.
Irod: Da!... Da!... Da!... la Betlehem!... Acolo o să încercăm.
Povestitorul: Şi-atunci Irod în ascuns, A dat Magilor răspuns, Să meargă la Betlehem După al cărţilor îndemn Şi-acolo cu amănuntul, Să cerceteze ţinutul Şi dacă Îl vor afla Pe acolo pe undeva, Pe împăratul nou născut După care au venit, Ca şi iel să i se-nchine.
Cântec: ..... În tipul cântării acestui colind, magii se îndreaptă spre iesle şi-L adoră pe prunc spunând: Gaşpar: Iată... steaua s-a oprit, Lângă un staul părăsit. Haideţi iute să intrăm Pe impăratul să-L vedem.
Iosif (primitor): Da!... veniţi... veniţi... intraţi Veniţi oaspeţi luminaţi Micul rege vă aşteaptă Stând în ieslea lui săracă.
Magii cad în genunchi şi se închină pruncului oferindu-i daruri schumpe.
Melchior: Noi crai pământului Îi aducem pruncului Adâncă şi sfântă închinare Pentru umilinţa cea mare Cu care a venit în lume Să ne-aducă mântuire.
Baltazar: Noi craii pământului Lângă ieslea pruncului Am venit din răsărit Cu daruri de oferit Aururl împărăţiei Tămâia dumnezeirii Dar şi smirna omenirii. Povestitorul: Apoi magii au pornit Pe un alt drum ocolit, Înapoi în ţara lor Cu al cămilelor sobor. Magii se retrag din scienă şi în urma lor apare Irod furios. Irod: De ce oare n-au venit, Cei trei crai din răsărit, Să-mi spună de l-au aflat Pe-împăratul căutat? Nu cumva mau tras pe sfoară, Strecurându-se din ţară, Fără ca să-mi dea de veste, Pe la Betlehem ce este? Soldatul: Fi liniştit împărate!
Irod: Pentru mine-i ocară Un nou rege în astă ţară, Dau poruncă criminală Pleacă soldat şi omoară Tot cei prunc în astă ţară, Şi astfel sigur să fiu Că noul împărat nui viu. Nu privi cum lumea plânge Şi cum inima şi-o frânge Tu de mine să asculţi Ordinul să-l execuţi Nici un prunc să nu vă scape De la jaf şi de la moarte. Înţelesu-mai soldat. Mişcă-te, ce n-ai plecat?
Iosif: Ce ne facem noi acum?! Auzi că Irod cel crud Vrea să vadă sfârtecaţi Toţi pruncii nevinovaţi?
Maria: Iosife să nu te temi Noi pe Domnul îl avem El pe prunc îl va salva Dacă Lui ne vom ruga.
Maria şi Iosif se roagă: Dumnezeule preasfânt Ai milă de micul prunc Şi ascultă ruga noastră Scapă pruncul de năpastă. Îngerul: Ia pe prunc şi mergi îndată Într-o ţară îndepărtată.
Povestitorul: Dragi creştini din Fântânele Copii, tineri, oameni mari, Pruncul sfânt din Betlehem Ne aşteaptă să-l vedem Cu toţii să-L adorăm Inimile în dar este isus
R Reply by ovoce on November 8, 2008 at
8:40am
Scenete Paşti - Povestea Învierii este mai bună decât SF-ul( Joi, 8 Martie, 2007 ) SF 6 minute 2 băieţi sau 2 fete Povestea Învierii este mai bună decât SF-ul Amy – (intră, se duce la un birou cu computer) Ok, hai să începem. Liz – (o urmează, neîncrezătoare) M-am răzgândit. Nu vreau să mai fiu un scenarist. Nu sunt făcută pentru aşa ceva. Cred că vreau să mă întorc la a scrie literatură de anticipaţie. Amy – (arată înspre scaunul din faţa computerului) Şezi! Liz – (oftează) Dar… Amy – Uite ce e. Au semnat un contract cu noi pentru 13 episoade, şi am scris doar opt. Aşa că, stai jos! Liz – (se aşează) Bine. Ai vreo idee? Amy – O să îţi placă cu adevărat acest episod. Este vorba despre o persoană care creează un android inteligent şi… Liz – Stai puţin. Un android cu conştiinţă? Asta e vreo idee din Star Trek? Amy – Nu, aceasta este o idee cu adevărat diferită. Liz – (scrie) Bun, să auzim scenariul. Amy – Aşa, această persoană creează androizi care nu numai că au conştiinţă, ci şi liber arbitru. Liz – (scrie) … liber arbitru… Amy – Da, ŞI inventează o modalitate prin care ei să se reproducă. Liz – (scrie) Oh, deja îmi place. Mergi mai departe. Amy – Îşi pune toţi androizii pe o planetă izolată şi le dă un manual de instrucţiuni, care le explică în detaliu care este scopul existenţei lor şi ce să facă pentru a ajunge la succes pe noua lor planetă. Liz – (scrie) bun. Acum suntem gata să creăm conflictul. Amy – Conflictul este destul de evident. Creatorul le-a dat liber arbitru androizilor săi. Aşa că, desigur, ei aleg să ignore cam toate lucrurile scrise în manualul de instrucţiuni şi să se răzvrătească. Liz – Stai să vezi! Devreme ce se pot reproduce, unii din ei vor dezvolta caracteristici care le vor permite să domine restul androizilor. Amy – Bun. Scrie. Liz – (scrie) Şi androizii dominanţi sunt cei care se depărtează cel mai tare de scopul existenţei lor. Amy – Da. Aşa că, creatorul trebuie să decidă dacă să nimicească toată populaţia androidă, sau să încerce să salveze pe câţiva dintre ei, care merită să fie salvaţi. Liz – Ce-ar fi să trimită un virus care să îi atace doar pe androizii dominanţi? Amy – Nu cred că este bine. La urma urmei, acest creator este o persoană bună. El nu vrea să arunce bebeluşul împreună cu apa din cadă. Şi, de asemenea, s-ar putea să fie nişte androizi dominanţi care să mai aibă nişte urme de loialitate faţă de creator. Liz – Unde vrei să ajungi cu lucrul acesta? Amy – Mă gândeam că creatorul însuşi ar putea veni pe planeta lor, să intre în trupul unui android şi să le amintească androizilor de scopul pentru care ei există. Liz – (scrie) Un cadru perfect pentru conflict! Apoi, androizii dominanţi vor încerca să îl elimine. Amy – Bingo. Însă, la început, creatorul trebuie să dovedească că nu este doar un alt android. Liz – (scrie) El le spune androizilor lucruri pe care doar creatorul ar putea să le cunoască şi face lucruri pe care doar creatorul le-ar putea face. Amy – E mai bine ca o poveste SF, nu-i aşa? Liz – Îmi pare rău, ştii cum reacţionez când sunt în criză de inspiraţie. Continuă, te rog! Amy – Bun, deci creatorul face câteva lucruri prin care să dovedească că este creatorul şi le dă androizilor o şansă de a alege loialitatea în locul rebeliunii. Liz – (scrie) Apoi, poc! Se dă la cei răi! Amy – Nu. Aminteşte-ţi, creatorul este o persoană plină de compasiune. Scopul său în ACEASTĂ vizită este să îi salveze, nu să îi judece. Însă, el doreşte să le lase androizilor un eveniment memorabil care să le dovedească că este cu adevărat creatorul. Liz – Mie continuă să îmi placă ideea cu un virus care să îi atace doar pe unii din ei. Amy – Mă gândeam la faptul că creatorul ar putea fi mai consistent cu propria sa natură dacă el însuşi ar muri pentru slujitorii săi loiali. Liz – (scrie) Oau! Ce dramatic! (se opreşte din scris) Oh, aşteaptă. Dacă el moare, iar ei continuă să trăiască… Amy – Da. Aşa că, nu doar că va muri, ci va şi învia din morţi. Liz – (scrie) … Dovadă pozitivă că este cine spune că este! Îmi place! Îmi place chiar foarte mult! (arată spre ecranul computerului) Bun, hai să mergem înapoi la moartea creatorului. Ce crezi? O sinucidere în public? Amy – Nu. În primul rând, o înviere după o sinucidere ar părea un fals. Trebuie să avem o moarte care nu lasă nici o îndoială despre faptul că este mort de-a binelea. Liz – (scrie) Dar dacă ar fi linşat de …. Amândouă – De androizii dominanţi. Amy – Exact. În acest fel ar părea pentru câteva momente că androizii dominanţi au câştigat bătălia ŞI toţi vor şti că moartea lui nu a fost contrafăcută. Liz – (scrie) Asta înseamnă că avem nevoie de o moarte violentă. Cum ar fi să avem şi împuşcare, şi înjunghiere? Amy – Cum ar fi ceva chiar mai înfiorător? Cum ar fi tortură, sufocare şi apoi înjunghiere? Liz – (scrie) Bun. Şi, aşa încât toţi să poată vedea crima, ei vor face să pară că este o judecată dreaptă, şi o execuţie publică. Amy – Bun. Foarte bun. Liz – (scrie) Bine. L-am omorât. Acum trebuie să realizăm învierea. Amy – Mă gândesc că trebuie să îl lăsăm ceva vreme în mormânt, suficient de mult pentru ca trupul său să înceapă să intre în descompunere. Liz – (scrie) Bine, hai să spunem că stă trei zile în mormânt. Acest lucru va da naştere la lipsă de speranţă, chiar şi între cei care l-au urmat cu loialitate. Cum ar fi să mărim lipsa de speranţă sigilând mormântul? Amy – Da, însă cine ar dori să sigileze mormântul unui android mort? Liz – (arată înspre ecranul computerului) Cum ar fi dacă aici, când el este încă în viaţă, să prezică în avans că va fi omorât şi că va învia? Amy – Perfect! Scrie! Şi, devreme ce suntem la faza asta, hai să îi punem pe androizii dominanţi să organizeze şi o pază armată la mormânt. Liz – (scrie) Ei cred că îi împiedică pe androizii loiali să fure trupul şi să organizeze o falsă înviere… Amy - … însă ei de fapt nu fac nimic altceva decât să pregătească terenul pentru o înviere mult mai dramatică. Liz – (scrie) Bun, deci, după ce a înviat după trei zile, creatorul se ridică dramatic din mormânt … Amy - … şi, desigur, androizii dominanţi vor spune tuturor că androizii loiali au furat trupul. Liz – (scrie) Însă, desigur, nimeni nu îi crede, pentru că ei înşişi s-au pus la colţ, cu toate măsurile lor de precauţie. Acum, încheierea … Amy – Pentru a demonstra tuturor că el s-a ridicat din morţi, creatorul înviat se arată la sute de androizi de-a lungul câtorva zile… Liz – (scrie) … apoi, într-un spectacol final, el pluteşte în aer şi părăseşte planeta, în văzul a zeci de oameni. Amy – Oh, este extraordinar! Este super. Bine, suntem gata să mergem la început şi să începem dialogurile. Liz – (pauză lungă, gândeşte) Amy – Care e problema? De ce nu scrii? Liz – Este o poveste foarte bună. Însă sunt sigur că am mai auzit-o înainte undeva. Eşti sigură că nu apare pe undeva şi în Star Trek? Amy – Cu toată modestia, povestea are o linie logică deşteaptă. Mă îndoiesc că scriitorii serialului Star Trek ar fi putut să se gândească la ea. (ieşind) Însă, pentru a ne asigura că nu copiem pe cineva, hai să mergem să verificăm în arhivele serialului Star Trek. Liz – (o urmează) Ştiu că am mai auzit povestea asta undeva. ©2004 Bob Snook. Condiţii de folosire: A nu se vinde nici o parte a acestui material, chiar dacă se rescrie. Nu se plăteşte nimic pentru el, chiar dacă se fac bani din reprezentaţii. Materialul se poate reproduce şi distribui gratuit, Însă toate copiile trebuie să conţină această afirmaţie
Va mai îngădui Dumnezeu probleme în viata mea dacă mă rog? -
verset: "Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi,
zice
Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor
şi o nădejde." Ieremia 29:11
Continut: Adesea, când
oamenii se roagă, Dumnezeu face ca problemele să
înceteze, dar nu întotdeauna. Un om din Biblie, pe nume Pavel, a
avut o problemă mare. S-ar putea să fi fost o durere pe care o avea
în trup. Nu ştim exact ce era, dar ştim că Pavel a dorit să scape de
această problemă. Aşa că s-a rugat, nu o dată, nici de două ori, ci
de trei ori! De fiecare dată, L-a rugat pe Dumnezeu să îndepărteze
această problemă (2 Corinteni 12:7-8).
Dumnezeu a răspuns la rugăciunile lui Pavel, dar nu în felul în care
ne-am aştepta noi. Dumnezeu i-a răspuns astfel: „Harul Meu îţi este
de‑ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită
[perfectă]" (2 Corinteni 12:9). Pentru că puterea lui Dumnezeu se vede
cel mai bine în domeniile în care suntem cei mai slabi, răspunsul lui
Dumnezeu pentru Pavel a fost „nu". El a permis ca Pavel să aibă în
continuare această problemă. Dumnezeu a dorit să-Şi arate harul în
viaţa lui Pavel, dându-i putere să treacă prin această problemă.
S-ar putea ca Dumnezeu să-ţi îndepărteze problema când te rogi, dar
uneori, Dumnezeu vrea să‑ţi dea har ca să treci prin ea. El doreşte
ca viaţa ta să-I aducă onoare şi laudă. Uneori, acest lucru îl faci cel
mai bine prin suferinţă. Când alţii vor vedea cum Dumnezeu îţi dă
putere să te încrezi în El, Îl vor lăuda pe El. Poate vor fi încurajaţi
să se
încreadă şi ei în Dumnezeu.
Ruga: Doamne, mulţumesc că pot
să am parte de
puterea Ta ca să trec prin probleme. Ajută-mă să mă încred în Tine
chiar şi când trec prin suferinţă. În Numele Domnului Isus. Amin.
Intrebare:
De ce nu îndepărtează Dumnezeu întotdeauna problemele tale?
se va îngriji Dumnezeu de mine dacă familia mea nu are unde
locuiVerset: "Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre,
căci El însuşi îngrijeşte de voi." 1 Petru 5:7
Continut: Ai
văzut vreodată cum îşi face o pasăre cuibul? Foloseşte rămurele,
iarbă sau alte beţişoare, pentru ca micul ei cuib să ofere siguranţă.
Dumnezeu te-a creat cu aceeaşi nevoie după un loc unde să te simţi
în siguranţă. Cu toate acestea, sunt copii a căror familii nu au unde
să locuiască. Uneori, ei trăiesc în adăposturi alături de alte familii
fără casă. Unii trăiesc în maşini sau chiar pe străzi. Ştie Dumnezeu
şi Îi pasă unde locuieşti? Sigur că Îi pasă!
Lucrurile nu merg întotdeauna bine, nici chiar pentru familiile
creştine.
Poate că unul dintre părinţi nu mai are servici sau se îmbolnăveşte.
Poate că nu aveţi bani pentru casă. Dumnezeu cunoaşte tot ce se
întâmplă copiilor Lui. El nu este surprins niciodată. El împlineşte
întotdeauna planul Lui perfect pentru tine. Acesta este un alt necaz
pe care poţi să-L încredinţezi Domnului Isus. El doreşte să‑I spui Lui
nevoile tale şi să te încrezi în El.
Chiar dacă nu aveţi unde locui, sunteţi o familie. Vorbeşte cu Tatăl
tău ceresc. Spune-I nevoile tale şi încrede-te în El să te ajute. El
poate
să găsească un loc de muncă pentru părinţii tăi. Poate El va trimite
pe cineva care îţi va ajuta familia. Indiferent ce alege Dumnezeu să
facă, El va fi corect şi bun.
Ruga: Doamne, mă bucur că Tu
ştii totul despre mine
şi familia mea. Mulţumesc că ai grijă de noi în fiecare zi. În Numele
Domnului Isus. Amin.
Intrebare: Scrie o rugăciune lui
Dumnezeu, mulţumindu-I că are grijă de
tine şi familia ta
|