Bobocul de trandafir
- autor necunoscut-
Un tânăr predicator se plimba odată alături de un predicator mai în vârsta printr-o gradină cu trandafiri, mărturisindu-i acestuia din urma ca nu prea ştie care este voia lui Dumnezeu pentru viaţa lui, ce anume ar vrea Dumnezeu ca el să facă în viaţă. Predicatorul cu experienţă s-a îndreptat spre un tufiş de trandafiri, a rupt un boboc şi i l-a dat tânărului, rugându-l să-l desfacă, fără a rupe însă nici o petală! Neîntelegând ce legatură poate să existe între un boboc de trandafir şi voia lui Dumnezeu pentru viata lui, tânarul l-a privit întrebător, dar din respect faţă de colegul său, a încercat să desfacă bobocul. Zădarnică şi tristă încercare! Foarte curând si-a dat seama că nu are cum să "înflorească” trandafirul fără a-i distruge petalele catifelate.
Predicatorul mai în vârsta i-a spus atunci cu blândeţe în glas: "Daca nici măcar un boboc de trandafir nu putem desface cu mâinile noastre fără a-i nimici frumuseţea, cum ne putem închipui că am avea înţelepciunea de a ne înţelege de la bun început întreaga viaţă? Dumnezeu a creat floarea şi tot El o face sa înflorească. În mâinile mele trandafirul moare. Mă voi încrede, aşadar, în călăuzirea Lui în fiecare clipa din zi, pentru fiecare pas din călătoria pribegiei mele pe acest pământ. Singur Tatăl ceresc ştie şi cunoaşte calea ce-mi sta înainte. Mă voi încrede în El, în înţelepciunea Lui de a depăna momentele din viaţa mea, unul câte unul, la fel cum desface petalele trandafirului, una câte una.”
Daruri de la Dumnezeu – cl. I pană la preadolescenţi – lectie cu obiecte, rugăciune
Pentru a învăţa copiii lucruri pe care ni le-a dăruit Dumnezeu – unele din ele nu le putem vedea sau atinge – am ambalat diverse obiecte, cadouri şi le-am luat la grupă. M-am asigurat că am câte unul pentru fiecare. Le-am pus toate pe masă şi cum au venit le-a atras atenţia. Am cerut fiecărui copil să vină să ia câte un cadou, să-l deschidă şi să încerce să ghicească ce dar de la Dumnezeu reprezintă acel obiect. Dacă nu ştiau, îi încurajam să cheme un prieten care să îi ajute. Pune accentul pe faptul că e bine să întrebe dacă nu ştiu, de aceea sunt la grupă, să înveţe
câteva exemple :
Animale mici de jucărie – Dumnezeu ne-a dăruit animalele
Un păianjen de jucărie – Dumnezeu ne-a dat chiar şi aceste lucruri
Un borcan cu nisip şi câteva scoici – Marea / oceanele
Un borcan gol – ceva mai greu de răspuns – Aerul
O păpuşică de jucărie – copiii, oamenii
O cutiuţă plină cu inimioare de hârtie – Dragostea (accentuează că e cel mai important dar)
Un album foto – prietenii şi familia
Flori de plastic sau adevărate – natura, plantele
O căsuţă de jucărie – Familie
O Biblie -învăţăm despre Isus
Un set de acuarele, culori – creativitate, imaginaţie, individualitate
O minge – abilităţi fizice
Con de brad – copaci, natură, flori
Umbrelă – vremea
O pungă cu macaroane – mâncare – sau orice altă idee – ceva să nu li se facă poftă să mănânce atunci
Un glob pământesc – pământul cu tot ce e pe el.
Ambalează unele foarte frumos, altele mai valoroase mai putin frumos – pentru a evidenţia că unele din cele mai frumoase cadouri nu sunt atât de evidente. De exemplu poţi ambala cutia cu inimioare – dragostea lui Dumnezeu – într-o pungă mai simplă… neatrăgătoare. foarte posibil să rămână ultima. Vei putea astfel să accentuezi că e cel mai important si frumos dar. Copiii au fost emoţionaţi să deschidă cadourile, chiar dacă ştiau că nu le vor păstra.
Asigură-te totuşi că vor rămâne cu ceva – ori o floare pentru fiecare, ori o inimioară drăgută pe care scrie Dragostea lui Dumnezeu e un dar preţios.
Poţi face o rugăciune în care toţi copiii să multumească pentru toate darurile primite de la Dumnezeu, sau fiecare să mulţumească pentru darul ce l-a descoperit personal.
OITA PIERDUTA
POVESTITORUL:A fost odata un pastor ( intra un pastor cu un bat si mai multi copii imbracati in alb).El avea o suta de oi .Nu era un simplu pastor ci un Fiu de Imparat trimis de Tatal Sau sa le pastoreasca pana la Imparatia Lui. El iubea mult oitele Lui, era bun cu toate si le ingrijea ca pe copii Sai. Cand le era foame le hranea, le vindeca atunci cand erau bolnave, le apara de hoti si fiare salbatice si le invata numai lucruri bune.
PASTORUL: (cheama oile in jurul Lui si le vorbeste). Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau cu toata inima ta cu tot sufletul tau,cu tot cugetul tau si cu toata puterea ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti.
OITELE: Da, asa o sa facem.
POVESTITORUL:Daca vedea oitele triste sau ingijorate le alina spunandu-le:
PASTORUL: Sa nu cautati ce veti manca sau ce veti bea si sa nu va framantati mintea. Caci toate aceste lucruri neamurile lumii le cauta. Tatal vostru stie ca aveti trebuinta de ele. Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu te teme turma mica, pentru ca Tatal vostru va va da cu placere Imparatia.
OITELE: Da, asa o sa facem.
POVESTITORUL: El le invata pe toate sa fie bune, corecte si sa se fereasca de pacate. De multe ori ii chema la El pe mielutii cei mici si le spunea tuturor:
PASTORUL:Lasati copilasii sa vina la mine si nu-i opriti, caci Imparatia Lui Dumnezeu este a unora dintre ei. Adevarat va spun ca cine nu va primi Imparartia Lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea.
POVESTITORUL:El nu era ca altii care se dadeau drept pastori dar erau hoti si talhari veniti sa fure, sa junghie si sa prapadeasca.
PASTORUL:Eu sunt Pastorul Cel Bun. Dar cel platit, care nu este Pastor, si ale carui oi nu sunt ale lui, cand vede lupul venind, lasa oile si fuge si lupul le rapeste si le imprastie.Cel platit fuge pentru ca este platit si nu-I pasa de oi.Eu imi cunosc oile mele si ele ma cunosc pe mine, asa cum ma cunoaste pe Mine Tatal si cum cunosc Eu pe Tatal. Cine are poruncile Mele si le pazeste, acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal meu.
OITELE: Da, asa o sa facem.
POVESTITORUL:Dar era printre ele o oita mai neastamparata, care avea mereu ceva de comentat impotriva pastorului.
OITA: Auzi:porunci! Cine are nevoie de porunci, de reguli, de dragoste? Cica sa nu furi, sa asculti parintii, sa mergi la Biserica, sa crezi si sa te rogi unui Tata pe care nimeni nu L-a vazut. Dar ce, sunt baba? Sa asculte bunica. Nu mai vreau porunci. Eu cand ma mai distrez? Nu vreau sa ascult!
POVESTITORUL:Prin apropiere erau niste lupi rai care au auzit oita si s-au bucurat:
(intra 2 persoane imbracate in negru)
LUPUL1: Oita asta este ca si a noastra. Hai sa o ducem departe de turma si de Bunul Pastor si s-o mancam.
LUPUL2: Da, haide!
LUPUL1: (apropiindu-se de oita) Hei domnisoara oita! Ce blanita frumoasa aveti! Si ce voce subtire! Pastorul tau nu stie sa te pretuiasca de ajuns. Nu-i asa ca te-ai plictisit de cicaleala lui? Hai cu noi sa te distrezi. Vei avea o viata minunata! Fara reguli sau porunci. Totul va fi liber!
POVESTITORUL:Oitei i-a placut mult cum a sunat aceasta invitatie. (spre sala) Asa cum nici tie nu-ti place sa asculti sfaturile parintilor, ale profesorilor ale lui Dumnezeu. Vrei sa faci ce vrei, cum vrei si fara restrictii sau pedepse. Asa gandea si oita noastra sa plece de langa turma sa cu cei doi necunoscuti.
OITA: Sunt libera! (iese cu lupii de pe scena).
POVESTITORUL:Lupii au luat-o cu ei bucurosi si au dus-o departe. Au invatat-o sa minta, sa fure, sa fie neascultatoare, rea, batausa. I-au dat tigari, alcool, droguri. Au dus-o in discoteci si in toate locurile interzise pana atunci. Oita noastra se distra dar nici nu a observat ca devenise prizoniera celor rai. Nu mai era libera.
(apare oita cu o peruca, o sticla, o tigara in mana. Are o franghie sau lant in jurul gatului si lupii o duc pa la spate; merge clatinandu-se, e vesela, trage din sticla).
LUPII: Acum e a noastra! Putem sa o ducem la Tatal nostru si sa o ucidem!
POVESTITORUL: Dar Pastorul si-a numarat oile si a observat ca una lipseste. Indurerat, le-a bagat pe toate in staul, si s-a dus s-o caute pe cea pierduta. Caci El venise sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut. Nu voia sa mearga la Tatal Sau fara sa aibe toate oile. (pastorul mimeaza toate aceste actiuni, apoi pleaca sa o caute printre copii intreband : n-ati vazut oita mea?) El a mers mult, a intrebat peste tot si intr-un tarziu a gasit-o. Speriati lupii au luat-o la fuga din calea lui lasand oita.(lupii fug, oita baga sticla si tigarile in san.Pastorul o ia si o duce inapoi la oi).El a luat-o si a dus-o inapoi la oile lui. Se bucura de ea mai mult decat de toate celelalte 99 care nu fusesera pierdu-te. Si toate oitele s-au bucurat impreuna cu El.(melodie Bunul Pastor).
XXX
POVESTITORUL:Dar mai tarziu, cand Pastorul nu era prin preajma, oita cea nazdravana si-a aminti despre viata ei fara reguli sau porunci si i-a fost dor de ea. A inceput sa le povesteasca prietenelor despre distractiile sale si le-a impartit si lor din sticla si tigarile ei. Pacatul nu disparuse din viata si mintea sa si acum se intindea ca o boala de la o oita la alta.
(Oitele trag din sticla din tigari, pun muzica si danseaza. Apar mai multi lupi in scena).
LUPUL1: Acum sunt toate ale noastre! Pastorul nu le mai poate salva! Hai sa le dam acum pedeapsa pentru pacat! Merita sa mearga in iad! Sa moara!
TOTI LUPII (inconjurind oile). Sa moara! Da, sa moara!
(oitele tipa inspaimantate si se ghemuiesc la pamant. Se opreste muzica).
POVESTITORUL: Asa le-a gasit Pastorul. (intra Pastorul si le priveste trist). Erau cazute in pacat. Robite, pierdute nimic nu le mai putea salva. Pacatele lor erau asa multe iar lupii negri erau atat de multi! El stia ca pedeapsa pacatului este moartea si ca oitele trebuiau sa plateasca pentru neascultarea lor. Trist, El s-a asezat in genunchi si s-a rugat Tatalui Sau din ceruri.
PASTORUL:Tata! Daca este cu putinta, departeaza de la Mine paharul acesta. Dar totusi nu cum voiesc Eu ci cum voiesti Tu.
POVESTITORUL: Rugandu-se Tatalui, Pastorul a inteles ca trebuia sa plateasca El pentru pacatele oilor sale. Ca trebuia sa ia El pedeapsa lor. Doar asa le mai putea salva.
PASTORUL:(Catre lupi) Pastorul cel bun isi da viata pentru oi; si Eu imi dau viata pentru oile mele.
(Se preda el , lupii lasa oile si-L inconjoara.)
POVESTITORUL:Lupii l-au luat pe El bucurosi. Aveau o prada nevinovata si s-au grabit sa-L judece, sa-L bata, sa-L batjocoreasca.(lupii mimeaza spusele povestitorului, ii dau jos haina de pastor aruncan batul si-l leaga de o cruce de lemn). La sfarsit L-au pus pe o cruce si L-au omorat. Asta fara ca El sa aiba vreo vina. Era pedepsit pentru pacatele turmei Lui si pentru pacatele noastre. Abia atunci au inteles oitele ce rau facusera. Ele s-au intors la Pastorul lor, au ingenunchiat si le-a parut rau de pacatul lor. El a inviat a treia zi din morti, invingand intunericul; si a mers apoi la Tatal. Acolo pregateste staule minunate pentru toate oitele si mielusii care se duc la El si se caiesc de pacat.
(Pastorul se pogoara triumfator de pe cruce strange oitele in jurul Lui isi reia batul si haina de Pastor si iese cu ele).
XXX
POVESTITORUL: Aceasta a fost povestea Pastorului Cel Bun si a oitelor sale. Acum vom avea un concurs sa vedem daca ati inteles povestea. Cine stie raspunsul ridica mana.
Cine este de fapt Pastorul Cel Bun?
Cine este Tatal Pastorului?
Cine sunt lupii cei rai care ne duc la pacat?
Ce a facut Isus sa salveze oile?
Cine sunt Oitele pierdute?
Cum aratam noi Lui Isus ca Il iubim?
Pe ce afost rastignit Isus?
Cand a inviat Isus?
Unde este acum Isus Pastorul nostru Cel Bun?
Cum putem noi sa fim salvati din pacatul nostru?
Da, noi toti suntem pacatosi (cand nu ascultam parintii, cand furam, cand lenevim, cand batem sau poreclim un coleg.etc.) Dar jertfa Lui Isus ne scapa de pacate si de pedeapsa. Trebuie sa ne lasam de tot ce este rau si sa venim la El; si sa-L primim in viata si in inimile noastre micute caci numai El ne poate salva. Daca nu ati facut-o pana acum , puteti sa repetati dupa mine aceasta rugaciune:
Doamne Isuse, stiu ca Tu esti Pastorul meu Bun si ca te-ai rastignit si pentru pacatele mele. Iti multumesc ca nu m-ai lasat in stapanirea celor rai. Imi pare rau de tot ce am facut rau. Imi deschid acum inima si te rog sa intri si in viata mea. Fii Pastotul meu bun, Isuse. Condu-ma la viata vesnica si la Imparatia Tatalui nostru din ceruri. AMIN
Piesă de Crăciun
Povestitorul
Domnea pe-atunci la Roma
cum ne spune şi scriptura,
Cezar August, împăratul
Care scurt a dat dictatul;
Să se facă recensământ
A tot ceea ce este pe pământ,
Ca stăpâirea să ştie
Ce are-n împărăţie.
La porunca-i generală,
Oamenii au dat năvală
Prin oraşe să se-n scrie
Fiecare precum ştie
După datină şi plan
În oraşul său natal.
L-al cezarului decret,
Au pornit spre Nazaret
Iosif bărbatul cel drept,
Împreună cu Maria,
Născătoarea lui Mesia.
Şi-au tot mers vreo patru zile
Tot pe drumurile pline,
Printre oameni şi cămile
Pânăcând au nimerit
În cetatea lui David
Betlehem oraşul sfânt.
Cântec
O ce veste minunată
În Betlehem ni-s’arată
Astăzi s-a născut
Cel făr-denceput
Cum au zus prorocii.
Când Iosif şi cu Maria,
Săvârşeau călătoria,
Într-un mic sălaş,
Lângă acel oraş,
S-a născut Mesia.
În timpul cântării celei de-a doua strofe, Iosif şi cu Maria îşi fac apariţia în scenă, ieşind din sacristie şi simulând oboseala unui drum lung.
Iosif
Iată c-am ajuns Marie!
S-a sfârşit călătoria.
Te rog, înc-un pic mai rabdă,
Stai puţin aici şi-aşteaptă,
C-am să mă repăd în dată,
Până mai colo la hotel
Să văd, n-oi găsi în el
Vre-un ungher cu pat curat
Pentru-al lumii Împărat?
Maria
Bine, Iosife du-te şi caută,
Dar să te întorci îndată!
Iosif face câţva paşi grăbiţi până în faţa băncilor unde se află hangiul, şi spune pe ton rugător:
Iosif
Te rog Hangiului, fi bun,
Suntem frânţ de-atâta drum,
Ştiu că hamul ţ-i ticsit
Cu lumea care-a venit
Dar vezi, poate mai găseşti
Vre-un loc să ne-adăposteşti,
Că acum în plină noapte,
Nu mai am la cine bate.
Hangiul (răspunde cu indiferenţă)
Hanu este aglomerat,
Nu am liber nici un pat
Nu mai am nici un ungher
Să dau celor care-mi cer.
Iosif (stăruitor):
Hai te rog vezi tu cum faci
Poate poţi ca să ne bagi
Măcar undeva sub scară
Ca să nu dormim pe-afară,
Hangiul (iritat):
Nu pot, omule!... Nu pot!...
Totu-i plin,... până şi-n pod,
Ce să-ţi fac? În astă seară,
Ai să dormi şi tu pe-afară.
Ştiu... e frig... afră îngheaţă
Dar ... nu mori pân’dimineaţă.
Iosif se întoarce la Maria şi îi spune:
Iosif
Marie, tare-s necăjit,
Hanu-întreg este ticsit.
Nici un loc nu am aflat,
Unde să mai merg să bat?
Cum să-i rog? Cum să le spun?
Ca să nu ne lase-n drum?
Maria (cu blândeţe)
Nu fi necăjit Iosife!
Chiar de-s grele aceste clipe,
Trebuie să-avem mereu
Nădejde în Dumnezeu.
Iosif
Cum să nu fiu necăjit?
Oare cine-i fericit
Când vede că ce-L preasfânt
N-are loc pe acest pământ?
Maria
La-s Josife!... Dumnezeu
Nu-l uită pe Fiul său
Vom găsi noi vreun sălaş
Undeva-n acest oraş.
Parcă aveai pe aici o rudă?!
Mergi la ea; poate ne ajută!
Iosif face iar câţva paşi şi se opreşte în faţa mesei de altar în care bate încet cu toiagul, ca şi cum ar bate în poartă.
Ruda
Cine-i cel ce-mi bate în poartă?
La aşa oră înaintată?
Nu am loc pentru străini,
Caută pe la vecini!
Iosif (rugător)
Dar vă rog sunt ruda voastră
Am dori să stăm în gazdă;
Sunt Iosif din Nazaret,
Am venit la recensământ.
Nimeni nu ne ia în seamă
Şi tare mi-e teamă
Că Maria va fi mamă.
Ruda (se scuză)
Cum?... Cum spui?... Să vă primesc?
La mine să vă adăpostesc?
Nu... nu pot!... Mi-e foarte greu,
S-aud în lăcaşul meu
Un copil care tot plânge
Liniştea mereu mi-o frânge.
Dar..., ca să nu spui că-s rău,
Şi nu te ajut la greu,
Uite! Este aici în câmp un grajd
Măturaţi-l şi intraţi.
Iosif se întoarce trist la Maria pentru a o conduce la locul indicat.
Povestitorul
Ne găsind în altă parte,
Găzduire-n aztă noapte,
Iosif duce pe Maria
Să-L de lumii pe Mesia
Întru-un mic şi vechi sălaş
Nu departe de oraş.
Iosif cu Maria vinîn faţa altarului.
Iosif:
Uite marie ce-am gasit
Un staul vechi şi părăsit
La o margine din oraş
Casă pentru nevoiaş.
Maria:
Nu fi trist că n-are rost,
Nici când noi bogaţi n-am fost
Dei bun pentru vaci şi boi
O fi bun şi pentru noi.
Povestitorul:
Iată!... Domnul vine în lume
Grijulie mama îl pune
Jos pe paie şi zâmbeşte
Iată pruncul drăgălaş
Chip ceresc de îngeraş
Blând spre mama lui priveşte
Maria îşi dezmeardă copilul zicând încet.
Maria:
Dormi copilaş, dormi uşor,
Sufleţel drăgălaş, scump odor.
Nici zumzetul gâzelor mici,
Nu se aud pe aici.
Luna priveşte de sus
Norii departe s-au dus,
Pe fruntea ta nui nici un nor
Dormi copilaş dormi uşor.
Cântec : Aztazi s-a născut Cristos...
Povestitorul:
Jos pe paie pruncuşorul,
Doarme dulce ca un miel,
Maica sa de drag răpită
Nu-şi ochii de la el
În genunchi mai la oparte
Stă Iosif gândind mereu
La adâncul din misterul
Dragostei lui Dumnezeu.
Iosif îngenunchiat în faţa ieslei, puţin în urma Mariei îl adoră pe prunc zicând:
Iosif:
Te ador o mândră stea,
Ce vi azi în casa mea,
Te ador copil ceresc
Pruncuşor dumnezeiesc.
Cântec: Negurile nopţii...
Povestitorul
Colon vale de la stână
Totul pare o lumină.
Îngerul în plină noapte,
Se coboară la păstori.
Şi anunţă titurora
Din minunea din cetate.
Păstorul 1:
Ia te uite frate dragă,
Ce lumină-n noaptea neagră
Oare ce s-o fi întâmplat?
Visez sau o fi adevărat?!
Cântec: E lumină-n miez de noapte (prima strofă)
Păstorul 2:
Ia ascultă frăţioare
Parcă aud în cer cântare,
O cântare minunată
Cum n-am mai auzit vreo dată
Cântec: E lumină-n miez de noapte (a doua strofă)
Îngerul apare şi îi linişteşte pe păstori
Îngerul:
Nu să nu vă speriaţi
E adevărat voi nu visaţi.
Asta-i noaptea minunată
Când Mesia se arată.
Păstorul 1:
Îngeraşule preabun
Ce să facem noi acum
Unde îl putem găsi
Căci vrem ca să-L preamărim.
Îngeraşul
Păstoraşilor iubiţi,
Voi cu mine să veniţi
Să vă duc la Betlehem
Şi minunea s-o vedem.
Într-un grajd sărac, pustiu,
S-a născut noaptea târziu
Un copil frumos, frumos
Ce din soare parcă-i scos.
Păstorul 2:
Haide iute frăţioare,
Să vedem minunea mare
Să mergem la Betlehem
Pe Meisa să-L vedem.
Cântec: E lumină-n miez de noapte (a treia strofă)
Povestitorul:
Îndemnaţi şi aprinşi de dorul
De aşi vedea Mântuitorul
Păstoraşii în graba mare,
Vin pe Prunc ca să-L adoară
Lăsând paza oilor pe seama dulăilor.
Între timp păstori se îndreaptă spre ieslea lui Isus... Iosif îi întâmpină zicând.
Iosif:
Oameni buni intraţi la noi
Fără teamă şi sfială
Doar sunteţi acas’ la voi
Chiar în peştera de oi
Cum de aţi aflat şi voi
Că pruncu-i aici la noi?
Păstorul 1:
Îngerul ne-a spus
Că Cristos azi s-a născut
Şi-am venit cu multe daruri
Pruncului să-i cerem haruri.
Ambi păstori îngenunchiază în faţa ieslei
Păstorul 2:
Copilaş ceresc plăpând
Bine ai venit pe pământ
Eşti sărac la fel ca noi
Ciobănaşi de la oi.
Păstorul 1:
Ţi-am adus un mieluşel
Pţi ca să te joci cu el
Păstorul 2:
Am o pâine mare în traistă
Ţi-o dau ţie ia-o toată
Păstorul 3:
Ţi-am adus niţică brânză
E gustoasă hai mănâncă!
Păstorul 4:
Lapte ţi-am adus în oală,
Fi a tetnt li n-o răstoarnă.
Păstorul 1:
Alte daruri nu avem,
Dar cu mare bucurie
Inima în dar ţi-o dăm
Ca pe veci a ta să fie.
Cântec: Inima va cânta...
Povestitorul:
Şi păstorii îL înconjoară
Jos îşi pleacă fruntea lor
În genunchi ei îl adoră
Cu-al lor suflet iubitor
Venirea Magilor
Cântec: Steaua sus răsare ...
Povestitorul:
Tatăl sfânt de burie,
A lăsat pe cer să fie
Stea mândră ce s-a ivit
Strălucind în răsărit.
După strălucirea ei
Au pornit magii cei trei,
Şi au adus ca să-L mângâie
Aur, smirnă şi tămâie.
Gaşpar:
Steaua-n cer când am zărit
În delung am cântărit,
Întrebându-ne toţi trei
Care o fi secretul ei?
Melhior
Steaua asta de pe cer
Desluşeşte un mister,
Un fapt ne mai auzit
Care acum s-a împlinit
Undeva-n în acest ţinut
Azi din cer s-a coborât,
A venit pe acest pământ
Salvatorul aşteptat
Fiu ales de împărat.
Baltazar
Steaua lui din răsărit
Pe cer no am zărit,
Când de-o-dată, prin mister
S-a ascuns din nou în cer
Pentru aceasta am vrea să ştim
Nucumva în Ierusalim
S-a născut noul Împărat,
Mesia cel aşteptat?
C-am venit să-L adorăm
Daruri scumpe ca să-i dăm.
Povestitorul:
Când a auzit Irod
Că se vorbeşte-n norod,
Despre un nou Împărat
Născut la el în regat
Şi că magii au venit
Tocmai de prin răsărit,
Să-L vadă, să-I se închine
Sa umplut de amaraciune;
Si-a chemat la el îndată
Toţi înţelepţii deodată
Ca să-i spună, să cunoască
Unde avea să se nască
Mesia-n care poporul
Şi-a aşteaptă Mântuitorul.
Irod cel Mare:
Ce-mi aud urechile?
Care mai sunt veştile
Un nou împărat apare
În faţa lui Irod cel Mare
Nu se poate! Nu se poate!
Acum îl trimit la moarte.
Soldatul:
Linişteştete Împărate!
Linişteştete Împărate!
Noul rege abia-i născut
El e mic şi e plăpând
Îrod (turbat):
Tu să taci soldat nărod!
Cum crezi tu oare că pot
Eu, magnificul Irod
Să domnesc netulburat
Când mă văd ameninţat
De acest rege salvator,
Aşteptat de atât popor?
Soldatul:
Da Împărate,... Bine spui,
Acest prunc e ca un cui
Ce te-n ţeapă în călcâi.
Irod (ameninţător):
Da!... exact!... e ca un cui
Mă-ameninţă mâna lui
Dar îl aflu eu curând,
Şi la moarte îl trimit.
Tu ţi minte... c-am uitat
Care-i locul indicat?
Unde a prezis Isaia
Că se va naşte Mesia?
Soldatul:
La Betlehem împărate
În cea mai mică cetate
Dintr-o odraslă a lui Iuda
Ăsta-i locul cu pricina,
De-acolo aşteaptă poporul
Să-i vină mântuitorul.
Irod:
Da!... Da!... Da!... la Betlehem!...
Acolo o să încercăm.
Povestitorul:
Şi-atunci Irod în ascuns,
A dat Magilor răspuns,
Să meargă la Betlehem
După al cărţilor îndemn
Şi-acolo cu amănuntul,
Să cerceteze ţinutul
Şi dacă Îl vor afla
Pe acolo pe undeva,
Pe împăratul nou născut
După care au venit,
Ca şi iel să i se-nchine.
Cântec: .....
În tipul cântării acestui colind, magii se îndreaptă spre iesle şi-L adoră pe prunc spunând:
Gaşpar:
Iată... steaua s-a oprit,
Lângă un staul părăsit.
Haideţi iute să intrăm
Pe impăratul să-L vedem.
Iosif (primitor):
Da!... veniţi... veniţi... intraţi
Veniţi oaspeţi luminaţi
Micul rege vă aşteaptă
Stând în ieslea lui săracă.
Magii cad în genunchi şi se închină pruncului oferindu-i daruri schumpe.
Melchior:
Noi crai pământului
Îi aducem pruncului
Adâncă şi sfântă închinare
Pentru umilinţa cea mare
Cu care a venit în lume
Să ne-aducă mântuire.
Baltazar:
Noi craii pământului
Lângă ieslea pruncului
Am venit din răsărit
Cu daruri de oferit
Aururl împărăţiei
Tămâia dumnezeirii
Dar şi smirna omenirii.
Povestitorul:
Apoi magii au pornit
Pe un alt drum ocolit,
Înapoi în ţara lor
Cu al cămilelor sobor.
Magii se retrag din scienă şi în urma lor apare Irod furios.
Irod:
De ce oare n-au venit,
Cei trei crai din răsărit,
Să-mi spună de l-au aflat
Pe-împăratul căutat?
Nu cumva mau tras pe sfoară,
Strecurându-se din ţară,
Fără ca să-mi dea de veste,
Pe la Betlehem ce este?
Soldatul:
Fi liniştit împărate!
Irod:
Pentru mine-i ocară
Un nou rege în astă ţară,
Dau poruncă criminală
Pleacă soldat şi omoară
Tot cei prunc în astă ţară,
Şi astfel sigur să fiu
Că noul împărat nui viu.
Nu privi cum lumea plânge
Şi cum inima şi-o frânge
Tu de mine să asculţi
Ordinul să-l execuţi
Nici un prunc să nu vă scape
De la jaf şi de la moarte.
Înţelesu-mai soldat.
Mişcă-te, ce n-ai plecat?
Iosif:
Ce ne facem noi acum?!
Auzi că Irod cel crud
Vrea să vadă sfârtecaţi
Toţi pruncii nevinovaţi?
Maria:
Iosife să nu te temi
Noi pe Domnul îl avem
El pe prunc îl va salva
Dacă Lui ne vom ruga.
Maria şi Iosif se roagă:
Dumnezeule preasfânt
Ai milă de micul prunc
Şi ascultă ruga noastră
Scapă pruncul de năpastă.
Îngerul:
Ia pe prunc şi mergi îndată
Într-o ţară îndepărtată.
Povestitorul:
Dragi creştini din Fântânele
Copii, tineri, oameni mari,
Pruncul sfânt din Betlehem
Ne aşteaptă să-l vedem
Cu toţii să-L adorăm
Inimile în dar este isus
SF
6 minute
2 băieţi sau 2 fete
Povestea Învierii este mai bună decât SF-ul
Amy – (intră, se duce la un birou cu computer) Ok, hai să începem.
Liz – (o urmează, neîncrezătoare) M-am răzgândit. Nu vreau să mai fiu un scenarist. Nu sunt făcută pentru aşa ceva. Cred că vreau să mă întorc la a scrie literatură de anticipaţie.
Amy – (arată înspre scaunul din faţa computerului) Şezi!
Liz – (oftează) Dar…
Amy – Uite ce e. Au semnat un contract cu noi pentru 13 episoade, şi am scris doar opt. Aşa că, stai jos!
Liz – (se aşează) Bine. Ai vreo idee?
Amy – O să îţi placă cu adevărat acest episod. Este vorba despre o persoană care creează un android inteligent şi…
Liz – Stai puţin. Un android cu conştiinţă? Asta e vreo idee din Star Trek?
Amy – Nu, aceasta este o idee cu adevărat diferită.
Liz – (scrie) Bun, să auzim scenariul.
Amy – Aşa, această persoană creează androizi care nu numai că au conştiinţă, ci şi liber arbitru.
Liz – (scrie) … liber arbitru…
Amy – Da, ŞI inventează o modalitate prin care ei să se reproducă.
Liz – (scrie) Oh, deja îmi place. Mergi mai departe.
Amy – Îşi pune toţi androizii pe o planetă izolată şi le dă un manual de instrucţiuni, care le explică în detaliu care este scopul existenţei lor şi ce să facă pentru a ajunge la succes pe noua lor planetă.
Liz – (scrie) bun. Acum suntem gata să creăm conflictul.
Amy – Conflictul este destul de evident. Creatorul le-a dat liber arbitru androizilor săi. Aşa că, desigur, ei aleg să ignore cam toate lucrurile scrise în manualul de instrucţiuni şi să se răzvrătească.
Liz – Stai să vezi! Devreme ce se pot reproduce, unii din ei vor dezvolta caracteristici care le vor permite să domine restul androizilor.
Amy – Bun. Scrie.
Liz – (scrie) Şi androizii dominanţi sunt cei care se depărtează cel mai tare de scopul existenţei lor.
Amy – Da. Aşa că, creatorul trebuie să decidă dacă să nimicească toată populaţia androidă, sau să încerce să salveze pe câţiva dintre ei, care merită să fie salvaţi.
Liz – Ce-ar fi să trimită un virus care să îi atace doar pe androizii dominanţi?
Amy – Nu cred că este bine. La urma urmei, acest creator este o persoană bună. El nu vrea să arunce bebeluşul împreună cu apa din cadă. Şi, de asemenea, s-ar putea să fie nişte androizi dominanţi care să mai aibă nişte urme de loialitate faţă de creator.
Liz – Unde vrei să ajungi cu lucrul acesta?
Amy – Mă gândeam că creatorul însuşi ar putea veni pe planeta lor, să intre în trupul unui android şi să le amintească androizilor de scopul pentru care ei există.
Liz – (scrie) Un cadru perfect pentru conflict! Apoi, androizii dominanţi vor încerca să îl elimine.
Amy – Bingo. Însă, la început, creatorul trebuie să dovedească că nu este doar un alt android.
Liz – (scrie) El le spune androizilor lucruri pe care doar creatorul ar putea să le cunoască şi face lucruri pe care doar creatorul le-ar putea face.
Amy – E mai bine ca o poveste SF, nu-i aşa?
Liz – Îmi pare rău, ştii cum reacţionez când sunt în criză de inspiraţie. Continuă, te rog!
Amy – Bun, deci creatorul face câteva lucruri prin care să dovedească că este creatorul şi le dă androizilor o şansă de a alege loialitatea în locul rebeliunii.
Liz – (scrie) Apoi, poc! Se dă la cei răi!
Amy – Nu. Aminteşte-ţi, creatorul este o persoană plină de compasiune. Scopul său în ACEASTĂ vizită este să îi salveze, nu să îi judece. Însă, el doreşte să le lase androizilor un eveniment memorabil care să le dovedească că este cu adevărat creatorul.
Liz – Mie continuă să îmi placă ideea cu un virus care să îi atace doar pe unii din ei.
Amy – Mă gândeam la faptul că creatorul ar putea fi mai consistent cu propria sa natură dacă el însuşi ar muri pentru slujitorii săi loiali.
Liz – (scrie) Oau! Ce dramatic! (se opreşte din scris) Oh, aşteaptă. Dacă el moare, iar ei continuă să trăiască…
Amy – Da. Aşa că, nu doar că va muri, ci va şi învia din morţi.
Liz – (scrie) … Dovadă pozitivă că este cine spune că este! Îmi place! Îmi place chiar foarte mult! (arată spre ecranul computerului) Bun, hai să mergem înapoi la moartea creatorului. Ce crezi? O sinucidere în public?
Amy – Nu. În primul rând, o înviere după o sinucidere ar părea un fals. Trebuie să avem o moarte care nu lasă nici o îndoială despre faptul că este mort de-a binelea.
Liz – (scrie) Dar dacă ar fi linşat de ….
Amândouă – De androizii dominanţi.
Amy – Exact. În acest fel ar părea pentru câteva momente că androizii dominanţi au câştigat bătălia ŞI toţi vor şti că moartea lui nu a fost contrafăcută.
Liz – (scrie) Asta înseamnă că avem nevoie de o moarte violentă. Cum ar fi să avem şi împuşcare, şi înjunghiere?
Amy – Cum ar fi ceva chiar mai înfiorător? Cum ar fi tortură, sufocare şi apoi înjunghiere?
Liz – (scrie) Bun. Şi, aşa încât toţi să poată vedea crima, ei vor face să pară că este o judecată dreaptă, şi o execuţie publică.
Amy – Bun. Foarte bun.
Liz – (scrie) Bine. L-am omorât. Acum trebuie să realizăm învierea.
Amy – Mă gândesc că trebuie să îl lăsăm ceva vreme în mormânt, suficient de mult pentru ca trupul său să înceapă să intre în descompunere.
Liz – (scrie) Bine, hai să spunem că stă trei zile în mormânt. Acest lucru va da naştere la lipsă de speranţă, chiar şi între cei care l-au urmat cu loialitate. Cum ar fi să mărim lipsa de speranţă sigilând mormântul?
Amy – Da, însă cine ar dori să sigileze mormântul unui android mort?
Liz – (arată înspre ecranul computerului) Cum ar fi dacă aici, când el este încă în viaţă, să prezică în avans că va fi omorât şi că va învia?
Amy – Perfect! Scrie! Şi, devreme ce suntem la faza asta, hai să îi punem pe androizii dominanţi să organizeze şi o pază armată la mormânt.
Liz – (scrie) Ei cred că îi împiedică pe androizii loiali să fure trupul şi să organizeze o falsă înviere…
Amy - … însă ei de fapt nu fac nimic altceva decât să pregătească terenul pentru o înviere mult mai dramatică.
Liz – (scrie) Bun, deci, după ce a înviat după trei zile, creatorul se ridică dramatic din mormânt …
Amy - … şi, desigur, androizii dominanţi vor spune tuturor că androizii loiali au furat trupul.
Liz – (scrie) Însă, desigur, nimeni nu îi crede, pentru că ei înşişi s-au pus la colţ, cu toate măsurile lor de precauţie. Acum, încheierea …
Amy – Pentru a demonstra tuturor că el s-a ridicat din morţi, creatorul înviat se arată la sute de androizi de-a lungul câtorva zile…
Liz – (scrie) … apoi, într-un spectacol final, el pluteşte în aer şi părăseşte planeta, în văzul a zeci de oameni.
Amy – Oh, este extraordinar! Este super. Bine, suntem gata să mergem la început şi să începem dialogurile.
Liz – (pauză lungă, gândeşte)
Amy – Care e problema? De ce nu scrii?
Liz – Este o poveste foarte bună. Însă sunt sigur că am mai auzit-o înainte undeva. Eşti sigură că nu apare pe undeva şi în Star Trek?
Amy – Cu toată modestia, povestea are o linie logică deşteaptă. Mă îndoiesc că scriitorii serialului Star Trek ar fi putut să se gândească la ea. (ieşind) Însă, pentru a ne asigura că nu copiem pe cineva, hai să mergem să verificăm în arhivele serialului Star Trek.
Liz – (o urmează) Ştiu că am mai auzit povestea asta undeva.
©2004 Bob Snook. Condiţii de folosire:
A nu se vinde nici o parte a acestui material, chiar dacă se rescrie.
Nu se plăteşte nimic pentru el, chiar dacă se fac bani din reprezentaţii. Materialul se poate reproduce şi distribui gratuit,
Însă toate copiile trebuie să conţină această afirmaţie
Va mai îngădui Dumnezeu probleme în viata mea dacă mă rog? -
verset: "Căci Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde." Ieremia 29:11
Continut: Adesea, când oamenii se roagă, Dumnezeu face ca problemele să înceteze, dar nu întotdeauna. Un om din Biblie, pe nume Pavel, a avut o problemă mare. S-ar putea să fi fost o durere pe care o avea în trup. Nu ştim exact ce era, dar ştim că Pavel a dorit să scape de această problemă. Aşa că s-a rugat, nu o dată, nici de două ori, ci de trei ori! De fiecare dată, L-a rugat pe Dumnezeu să îndepărteze această problemă (2 Corinteni 12:7-8). Dumnezeu a răspuns la rugăciunile lui Pavel, dar nu în felul în care ne-am aştepta noi. Dumnezeu i-a răspuns astfel: „Harul Meu îţi este de‑ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită [perfectă]" (2 Corinteni 12:9). Pentru că puterea lui Dumnezeu se vede cel mai bine în domeniile în care suntem cei mai slabi, răspunsul lui Dumnezeu pentru Pavel a fost „nu". El a permis ca Pavel să aibă în continuare această problemă. Dumnezeu a dorit să-Şi arate harul în viaţa lui Pavel, dându-i putere să treacă prin această problemă. S-ar putea ca Dumnezeu să-ţi îndepărteze problema când te rogi, dar uneori, Dumnezeu vrea să‑ţi dea har ca să treci prin ea. El doreşte ca viaţa ta să-I aducă onoare şi laudă. Uneori, acest lucru îl faci cel mai bine prin suferinţă. Când alţii vor vedea cum Dumnezeu îţi dă putere să te încrezi în El, Îl vor lăuda pe El. Poate vor fi încurajaţi să se încreadă şi ei în Dumnezeu.
Ruga: Doamne, mulţumesc că pot să am parte de puterea Ta ca să trec prin probleme. Ajută-mă să mă încred în Tine chiar şi când trec prin suferinţă. În Numele Domnului Isus. Amin.
Intrebare: De ce nu îndepărtează Dumnezeu întotdeauna problemele tale?
se va îngriji Dumnezeu de mine dacă familia mea nu are unde
locui
Verset: "Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi." 1 Petru 5:7Continut: Ai văzut vreodată cum îşi face o pasăre cuibul? Foloseşte rămurele, iarbă sau alte beţişoare, pentru ca micul ei cuib să ofere siguranţă. Dumnezeu te-a creat cu aceeaşi nevoie după un loc unde să te simţi în siguranţă. Cu toate acestea, sunt copii a căror familii nu au unde să locuiască. Uneori, ei trăiesc în adăposturi alături de alte familii fără casă. Unii trăiesc în maşini sau chiar pe străzi. Ştie Dumnezeu şi Îi pasă unde locuieşti? Sigur că Îi pasă! Lucrurile nu merg întotdeauna bine, nici chiar pentru familiile creştine. Poate că unul dintre părinţi nu mai are servici sau se îmbolnăveşte. Poate că nu aveţi bani pentru casă. Dumnezeu cunoaşte tot ce se întâmplă copiilor Lui. El nu este surprins niciodată. El împlineşte întotdeauna planul Lui perfect pentru tine. Acesta este un alt necaz pe care poţi să-L încredinţezi Domnului Isus. El doreşte să‑I spui Lui nevoile tale şi să te încrezi în El. Chiar dacă nu aveţi unde locui, sunteţi o familie. Vorbeşte cu Tatăl tău ceresc. Spune-I nevoile tale şi încrede-te în El să te ajute. El poate să găsească un loc de muncă pentru părinţii tăi. Poate El va trimite pe cineva care îţi va ajuta familia. Indiferent ce alege Dumnezeu să facă, El va fi corect şi bun.
Ruga: Doamne, mă bucur că Tu ştii totul despre mine şi familia mea. Mulţumesc că ai grijă de noi în fiecare zi. În Numele Domnului Isus. Amin.
Intrebare: Scrie o rugăciune lui Dumnezeu, mulţumindu-I că are grijă de tine şi familia ta
