La Scoala Duminicala am invatat despre eroii
Bibliei. Mie mi-a placut cel mai mult istoria copilariei lui David.
David era fiul lui Isai din Bethleem. El
avea sapte frati mai mari ca el. Era frumos la chip, ascultator de
parinti si credincios lui Dumnezeu .
In fiecare zi pastea oile tatalui sau.
Canta la harpa. Era poet. El lauda pe Dumnezeu .
Uneori veneau lei si ursi sa manance oile.
David se lupta cu ele si le invingea.
Cel mai important
episod a fost acela cand s-a luptat cu Goliat. Marele viteaz era
protajat de o armura de arama. Cu o prastie si cu o piatra, David l-a
rapus pe uriasul filistean. A putut totul cu ajutorul lui Dumnezeu.
In Psalmul 62 el spune:
"Da, numai in Dumnezeu mi se increde
sufletul; de la El imi vine ajutorul.
Da, El este stanca si ajutorul meu, turnul meu de scapare; nicidecum nu
ma voi clatina.”
David ne invata:
Copii, ascultati de Dumnezeu!
Ascultati de parintii vostri!
Copii, laudati pe Dumnezeu!
Fiti neprihaniti!
Incredeti-va in Dumnezeu!
Pagina realizata de Matei Deus, 8 ani
EMANUEL
SI NORULET
Aceasta parabola
va permite Duhului Sfant sa-i constientizeze pe copii de pericolul ce-i
va ameninta daca se indeparteaza de Pastorul cel Bun, dar ii va
convinge , in acelasi timp, ca nu vor fi niciodata abandonati de Cel ce
i-a iubit intai.
Toata ziua , pe
un timp insorit , Emanuel l-a plimbat pe Norulet, miesluselul sau, in
frumoasele pajisti care inconjurau casa.
- Vii Norulet?Este
timpul sa ne intoarcem. Dar Norulet nu parea prea decis sa-l urmeze
pe Emanuel. Fluturii
zburau atat de bucurosi, florile aveau culori atat de frumoase si iarba
avea avea un miros atat de placut!
Deodata tanarul
mielusel incepu sa alerge....El ajunse la limita pajistilor.Emanuel il
cheama:
-Norulet!
Norulet!Revino!
Dar mielusel
isi continua alergarea fara sa se opreasca, fara sa raspunda la
chemarile sale.Emanuel era foarte trist. E adevarat , el ar fi putut
sa-l lege pe mieluselul sau, dar acesta nu ar mai fi fost cu adevarat
fericit....
Norulet a alergat
fara sa se opreasca , fara sa asculte de vocea lui Emanuel.El se opri
gafaind, nestiind unde se afla. Incet , luna aparu si lui Norulet
incepu sa-i fie teama. El nu cunostea drumul pentru a se intoarece
acasa. Se simtea pierdut , foarte singur.
Emanuel s-a intors
acasa,a luat o lumanare, un mantousi a pornit prin intuneric pentru
a-si cauta mieluselul. N-ar fi putut sa doarma stiind ca acesta era
departe si nefericit.
-Norulet! Norulet!
Dupa mai multe ore de
cautat , se opreste si asculta:
-Bee, bee,
bee...se aude incet.
Emanuel mai
asculta.Acesta vine din desisul de jos care e plin de maracini si spini
lungi,in cealalta parte.
-Micutul meu
Norulet exclama Emanuel, te-am regasit!Te voi duce acasa indata.
El se apropie de
Norulet care statea acolo, prizonier spinilor.Mieluselul nu se mai temea
. Emanuel a venit sa-l elibereze, El e salvat.Emanuel ii indeparta cu
grija fiecare spin si il lua in brate.
-Sunt fericit ca
te-am regasit! Norulet! Micutul meu Norulet!
|
